Au inflorit iar magnoliile,
Pe micuta strada uitata
O alta primavara sosita,
Alb ,roz de grele catifele.
Se aduna ani si ginduri,
Mai pastelate,mai calde
Nu mai au iz de petarde,
Lipsesc chiar unele rinduri.
Lipsesc ,dar cele ramase,
Chiar daca sunt mai discrete
Au inca multe secrete,
Pe rafturi uitate,ascunse.
O noua primavara pestrita,
Cu iubiri gingase si ploi
Departe de griji si nevoi,
Cu rinduri noi in penita.
Renascuta in vechea cenusa,
Ca legendara pasare Phoenix
In noaptea calda de onix,
Iti las eu deschisa o usa.
E usa de la sufletul meu,
Melancolic si putin obosit
Doritor inca sa fie iubit,
Pentru tine,deschisa mereu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aşteaptă-mă azi, când seara lin coboară
RăspundețiȘtergereCă din depărtări voi veni, străbătând zarea,
Iar tu spre fericire să-mi arăţi cărarea
Şi s-alungăm a singurătăţii grea povară
Dacă-aş pierii, acum nu-mi pasă. Ştii bine,
Că tu eşti paharul de iubire, ce-l doresc,
Sunt fericit, sunt ameţit şi te iubesc,
Că eşti otrava ce-mi face atât de bine.
Când vinul cel mai fin, când sabia tăioasă,
Tu stropul de venin l-ai transformat în miere
Dulce ca fiorul nopţii de plăcere,
Cu şoapta dulce şi vorba ta frumoasă.
Tu ştii să trezeşti a iubirii calzi fiori,
Ca să-mi aprinzi dorinţe arzătoare
Cu trupul şi cu inima dogoritoare,
Şi împreună, noi vom arde până-n zori…