Baia

O odaita veche,umila si saracacioasa,
Luminata intr-un colt de-un opait
Ce filtreaza lumini nefiresti de matase,
Pe zidul de chirpici al unei case.

O lavita veche troneaza intr-o rina,
Doar lut e pe jos,si-un pres desirat
Dar de arunci o privire te lasi furat,
De formele rotunde a unui trup de zina.

In covata de lemn,imbujorata si nuda,
Cu boiul gingas,si sinul ei plin
Sculptata din cel mai fin caolin,
Se scalda in ape,de-a mizeriei truda.

Parul balai curge in bucle bogate,
Pe umerii rotunzi mingiiati de clabuc
Te uiti cu priviri de om zabauc,
La coapsele-i lungi,si inima-ti bate.

Uiti de palate,de regi si domnite,
Dorinta creste ca o furtuna de vara
O vrei in brate ca o dulce povara,
Tinjesti sa-i pui o pecete pe tite.