Sunt o micuta cariatida,
Gri-albastruie de Carrara
Dintr-o boltita absida,
Te vad acordindu-ti chitara.
Iar melodia calda de dor,
Cu versuri de albe poeme
Dau ginduri fierbinti de amor,
Si-nfiorata inima imi geme.
O lacrima aluneca incet,
Pe buza rece si muta
In viata-mi de ascet,
Iubirea este doar tacuta.
Doar un sarut de gheata,
Pot sa trimit in soare
Ca miine de dimineata,
Sa te sarute- o floare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sub mantaua de stele
RăspundețiȘtergereChipul tău mi se-arată,
Strălucind printre ele,
La fel ca altă dată.
Numai inima-mi plânge,
Din seara când m-ai lăsat
În jur totul se frânge,
De ce oare ai plecat?
Încet cântă ghitară
Mica mea serenadă,
Când tu odinioară
Uitatu-mai pe stradă…
Acum şi umbrele tac
Nu pot mai face un pas,
Că toate stelele cad
Tăcute şi fără glas.
Gândurile-mi sunt pustii,
De când tot stau şi aştept,
Clipa-n care ai să vi,
S-alegem drumul cel drept.
Încet cântă ghitară
Mica mea serenadă,
Când tu odinioară
M-ai uitat pe o stradă…