Inchid ochii,si ma joc cu buricele degetelor pe fata ta.Investighez...Incerc sa iti fac portretul robot din amintiri.Un rest de mustata ma gidila in palma.Buzele se deschid incet pe pielea calda.Conduse de instinct cauta buzele tale...Sunt sarate si acaparatoare.Narile se dilata,incercind sa culeaga parfumul coloniei de dupa ras.Nici pe acela nu il cunosc.Un crimpei vag,de glas gros,baritonal...imi staruie in minte,alaturi de amintirea conexiunilor noastre neuronale.Pentru altceva nu am certitudini...omule invizibil.
Nedumerire,teama,dar si curiozitate.Cum esti?
Nu stiu daca are o importanta majora.Esti tu..un suflet pe aripa timpului,si cersesti dragoste sau cuvinte calde pentru noptile tale reci,sterile.Si impletirea noastra de cuvinte, ne aprinde simturile,ne duce la paroxism dorinta..
Cum suntem noi oamenii..?...ma tot minunez..Putem fi tristi,miniosi,veseli,putem varsa lacrimi..in fata a doar citeva semne..ciudate,mici ,negre,pe un ecran alb..cuvinte...
Azi imi este dor de tine ..inimioara.
Bravo!..esti bun..ai stiut sa te strecori insinuos,ca o otrava lenta,cu deosebita rabdare..in sufletul meu.
Ai cistigat!..esti victorios...
Poti da urmatoarea fila..pe mine m-ai citit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu