Vara in Baragan

Cer albastru,senin,fara de nori,
Si vita de vie atirnata de subsiori
Cite-un filfiit de pasare,un gind de safir,
Si-o petala subtire de roz trandafir.

Un petec cu frunze uscate de lacramioare,
Ce s-au pergamentat de prea mult soare
Liniste sparta de-un tipat de gugustiuc,
Si-o roata de car ce-nvirte praful nauc.

Totul pictat pe-o ulita de sat din Baragan,
Neschimbat de veacuri,la fel an de an
Tarina si colb adunate in straturi,
Cu sesuri intinse,fara de laturi.

O amorteala dulce cu tonuri de toamna,
Cu giste si rate,si pufuri de pana
Case cu pridvor si albe colonade,
Aceleasi din ancestrale decade.

O urma de pasi de acum douazeci de ani,
S-au regasit rataciti printre galosi de tarani
Un cring stingher de salcimi la Soat,
Fura un strop de umbra de sol incendiat.

E atit de cald,ca totul se topeste,
Asa o fi in iad cind tartorul zimbeste
Doar intr-un colt pierdut,un pumn de patlagele,
Se tot rosesc ca cele de curcan margele.

Si nu invidiez deloc porumbul pe stiulete,
Imbracat in palton,cu ciubote si ghete
Doar un strop de breton iese afara,
Restul strins infasat,se coace..ca-i vara.